Ei vor rămâne eroi pe veci!!!

http://www.timpul.md/uploads/modules/news/2013/08/47508/658x0_3297958539_18129a484c_o.jpg

Viceprim-ministrul Gheorghe Bălan a participat la 19 iunie, la mitingul de comemorare a evenimentelor tragice, care au avut loc acum 25 de ani și s-au soldat cu jertfa voluntarilor satului Varnița pentru a apăra independenţa și integritatea teritorială a Republicii Moldova.Evenimentul a fost organizat la Memorialul eroilor din satul Varniţa, raionul Anenii Noi.

Sursa gov.md

Ziua de 19 iunie, va rămâne în istorie drept una din cele mai sângeroase zile ale tânărului stat Republica Moldova. 

După mai multe provocări din partea separatiştilor din stânnga Nistrului, în plin război (declanşat la 02 martie 1992), pe 19 iunie 1992, comandantul grupului de informaţii speciale din Transnistria (GRU), maiorul Igor Ermakov este reţinut de către poliţia Republicii Moldova. Focuri de armă au fost trase, oameni din ambele tabere au murit. Maiorul a fost transportat la comisariatul de poliţie din oraş. Împuşcăturile însă au atras atenţia rebelilor, iar ziua de 19 iunie avea să devină începutul celei mai sângeroase bătălii din cadrul Războiului de pe Nistru.

Iuri Kostenko, comandantul batalionului doi Tighina, nu a ascuns niciodată: primise ordin să atace secția de poliție a RM de la Ștefan Chițac. Referitor la Iuri Kostenko, colonelul Mihail Bergman primul a povestit despre el, cum a uzurpat puterea la Tighina, lua mită de la puşcăriaşi şi îi înarma, tortura oamenii şi, având călăi plătiţi, a ucis personal peste o sută de oameni. 

Ştefan Chiţac, originar din România, judeţul Cernăuţi (n.1933 – d.2011), a fost un general sovietic, unul din fondatorii armatei RMN, formând primele unităţi militare transnistriene, ala numitele „gărzi republicane”.

Operaţiunea sa desfăsurat sub pretextul eliberării maiorului Kostenko, însă întâmplător sau nu, nu cred în coincidenţe, Igor Smirnov președinte al autoproclamatei republici separatiste, Vladimir Antiufeev, general rus, originar din Transnistria,  șef al KGB-ului transnistrean în 1992, actual viceprim-ministru al auto-proclamatei Republici Populare Donețk, şi alte „oficialităţi” se aflau în acea zi la Tighina. Orașul a fost cuprins de flăcări până pe 22 iunie.  Peste 1.200 de gardiști și cazaci au atacat comisariatul de poliție din oraș, ajutați de tancurile și personalul Armatei a 14-a.  La orele șase dimineața au încercat să intre în Tighina șase tancuri. De unde, peste noapte, făcuse rost de șase tancuri cu echipaje într-un timp așa scurt fără ajutor extern ? Între timp presa și autoritățile ruse acuzau RM, de agresiune şi ameninţau că Armata Rusă o să riposteze dacă trupele de poliţie a RM nu se retrag, asta de parcă armata rusă nu era deja prezentă la Tighina, prin intermediu Armatei a 14-a şi a corpului de ofiţeri ruşi.

Presa rusă relatează şi acum: ”Masacrul comis de fasciștii româno-moldoveni s-a soldat cu moartea a circa 700 de pridnestrovieni, peste 1300 de oameni au fost răniți. Peste 100 000 s-au refugiat. [Un oraș cu o populație de 91 000 a înregistrat peste 100 000 de refugiați!?]. Au fost distruse în întregime sau parțial peste 130 000 de case, practic toate instituțiile sanitare și de învățământ. Au fost prădate sau distruse circa 50 de întreprideri. Au trecut deja 25 de ani, dar autoritățile Moldovei nici până astăzi nu și-au cerut iertare de la poporul Pridnestroviei și, în particular, de la locuitorii orașului Bender, și nu recunosc măcelul pe care l-au înfăptuit. Difuzați! Să nu dăm uitării! Ziua memoriei și durerii! Ziua tragediei de la Bender!”

Manipulare perfidă din partea lor. Însă noi nu uităm, nu iertăm!

Respect celor care şi-au dat viaţa şi celor care au luptat pentru apărarea acestei ţări. 

Și dacă nu e democrație, totuși ce e ?

Trăim într-o societate care se declară a fi democrată, pentru că e bine și frumos să trăim în iluzia unei lumi create de noi înșine, o lume în care credem că ni se respectă individualitatea noastră umană, o lume unde ne situăm în drept cu legea, pentru că e mai simplu să ne comportam că trăim iluzoriu într-o lume perfectă, decât să deschidem ochii și să observăm realitatea din jurul nostru. Ceea ce numim democrație nu e real, a fost oare ea reală？poate că da, dar poate că părinții fondatori ai democrației au destinat o altă cale acestei forme de guvernământ, poate că dacă ar privi ei aceasta democrație cu care ne lăudăm astăzi nu ar putea să o recunoască.

Banii sunt reali, puterea e reală, dar cât de real e ceea ce trăim  ？pentru ce muncim , sau pentru cine？ Ne place să utilizam cuvinte pompoase, cum ar fi democrație liberală, libertate individuală, drepturi, justiție egală pentru toți, când în realitate trăim într-o lume unde o minoritate se impune nu doar cu forța, dar si cu puterea imperiilor sale financiare asupra majorităților. Nu e un secret că 1% conduce restul 99%, așa cum nu e un secret că democrația există numai pe hârtie. Fiți liberi să o analizați, ceea ce ni se oferă ca argumente pentru menținerea democrației nu sunt nimic altceva decât niște convenții asupra cărora 1% e de acord să le cedeze pentru ca noi să le asimilăm mai bine minciuna.

E mai simplu să trăiești cu gândul că părerea ta într-adevăr contează, și da votul tău, garant al democrației  e calculabil, are un aport, când toate deciziile se iau cu ușile închise.

Cunoaștem deja ce reprezintă democrația americană, un model pentru toate țările lumii, bla, bla  bla... hai să fim serioși, democrația americană e aceeași minciună pe care au plantat-o rușii în Federația Rusă exact după căderea URSS-ului, aruncă oamenilor un os, si ei vor petrece o viață mestecându-l. În SUA nu democrația e funcțională, ne uitam la Africa si la  Orient  o secundă si observăm din start unde a dus democrația lor, dar instituțiile ce stau la baza formarii ei, Constituția ei, aceasta  e ceea ce funcționează.

Dacă nu crezi acest lucru ca fiind real  răspunde la întrebarea: când ai luat o decizie care să conteze, să fie ascultată, luată în considerare si implementată, dacă acea decizie încălca planurile unui actor care dirijează piesele pe tablă？

De ce jurnaliștii nu sunt solidari între ei!

    Am decis sa scriu acest articol pentru a-mi expune propriul punct de vedere asupra principalei problemei ale jurnalismului din aceasta săptămână.

     După cum știți Jurnal TV trust media a primit înștiințare de a evacua clădirea în care se situa sediul central al trustului. Nu ma voi opri asupra cauzelor care au generat aceasta situația, deoarece s-ar politiza mesaj pe care doresc să-l expun. 

Cine se dovedește a fi vinovat poate sa se expună instanta de judecata, deci neplata chiriei după cum expune o poziție, sau evacuarea forțată fara motiv, după cum expune cea de-a doua poziție rămîne la judecata dumneavoastră.

    Revenind la subiect, jurnal TV și unii liderii/ persoane politice au dat startul unei campanii de solidarizare asupra situației trustului Media, și vin cu întrebarea, de ce jurnaliștii nu se solidarizează toți pe marginea acestui subiect.

     Intrebarea totuși este una buna, haideți să găsim un răspuns asupra ei.

     Un fapt probabil ar fi că presa e dezbinată. Cînd sa văzut că în RM presa de la un capăt la altul sa își apere breasla contra unui atac ? Sincer nu am întâlnit asemenea cazuri,  jurnaliștii sunt dezbinati, politica editorială le dictează deseori chiar și politica profesionala, de aceea și avem ceea ce avem.

     Anul trecut un jurnalist de la Today, Vadim Ungureanu, a fost ținta unor atacuri politice, atacuri la persoana, insulte și altele încălcări  și nici atunci nimeni practic nu sa solidarizat cu el, nemaivorbind de ONG-urile media. Cine e de vina pentru aceste cazuri care par izolate, dar nu sunt. Tot noi, jurnaliștii.

     Atunci, m-am solidarizat cu el, un jurnalist trebuie sa apere spatele unui altul, netinind cont de politica editorială a institutiei in care activează, acum îmi manifest solidarizarea și față de jurnaliștii Trustului Media, Jurnal TV, ei nu poartă raspundere pentru incompetenta administrației trustului, și nu merita sa fie concediați pentru asta.

      Intr-un stat democrat e necesar sa existe masa medie de balanta, care să expună ambele părți ale unui subiect, și nu e tragedie din cauză că Jurnal TV își schimbă locația, dar pentru că se vor concedia mai mulți jurnaliști, iar odată ce un singur jurnalist este blocat din a-si expune părerea mai departe, prin aceasta concediere, atunci tragedia devine mai mare.

    E timpul că jurnaliștii să facă pace, să întindă mînă și să se solidarizeze intre ei, pentru că de altfel aceasta breasla incepe a-si pierde însemnătate.

Lăsați politica editorială și deveniți jurnaliști, stimați jurnaliști.

Un articol despre tot şi despre nimic.

Mi-am adus aminte că am blog, și asta chiar dacă nu sunt blogher, nu că m-ar opri acest fapt din a scrie, mereu m-am regăsit în această ocupație, de mic când începeam încet-încet să deslușesc acest meșteșug. Dar oricum ai nevoie de un subiect pentru a scrie ceva. Dar ce subiect poate fi mai important decât viața. Asta nu înseamnă că voi scrie despre viață, nu înseamnă chiar nimic, viața este trăită, nu scrisă. Dar totuși trebuie să existe un motiv pentru care să-ți înșiri cuvintele pe hârtie, chiar dacă e ceva iluziv, şi chiar dacă asta nu e hârtie.

Pierdut în explicaţia de a scrie, totuşi uit că mi-am propus să scriu la temă, mă simt ca un copil pus să răspundă laun subiect, dar care nu s-a pregătit îndeajuns să îl însuşească, de ce ? deoarece a avut o săptămână grea, o săptămână în care a încercat să reziste unor tentaţii, o săptămână în care a încercat să se menţină departe de vicii, dar care are prieteni care să îi amintească că mai trebuie de revenit la ele. Oricum asta ne caracterizează. Nu ceea ce facem corect, dar ceea ce greşim. Greşelie ne sunt mai mult apreciate decât lucrurile realizate corect. Dar ce înseamnă asta ? să ne plângem de milă ? nu, trebuie să ne depăşim fobiile şi să pătrundem în adevărata esenţă a lucrurilor.

Deci, după cum v-ţi dat deja seama, acest articol, dacă putem să îl numim articol e despre tot şi despre nimic. De ce este despre tot ? deoarece stă la baza ideilor pe care vreau să le comunic. De ce e abstract şi despre nimic? pentru că nu se referă la nimic concret.

Apreciem deobicei lucrurile care nu sunt definite, lucrurile schimbătoare, ideile nonfixe, deoarece ele permit evidenţierea a ceea ce eşti, a ceea ce ştii, a ceea ce reprezinţi, iar oricât de fixă nu ar fi o idee, nu înseamnă că acea idee e corectă. Înseamnă că nu a apărut o persoană care întradevăr să o contrazică.

Aşa că să zicem acesta este un articol de început. Început a ceva într-o lume dezamăgită de ceva. Eu m-am pierdut în orice caz în descriere, poate o să mă gândesc ce am vrut să spun prin asta, sau poate că nu. Nu asta contează, şi nu - nu judec eu ce contează, eu judec doar ceea ce contează pentru mine.

Pe ce electorat se bazează fiecare concurent electoral la alegererile prezidenţiale din 2016!

           După modificarea legislativă din 2000, alegerea preşedintelui ţării se efectua în cadrul Parlamentului, după 16 ani, Republica Moldova a repetat „greşeala” efectuată, prin decizia Curţii Constituţionale din 4 martie 2016, cu modificarea articolulului art.78 din Constituţie cu referire la alegerea şefului statului, responsabilitatea alegerii preşedintelui fiind trecută poporului. În acest articol, voi analiza electoratul fiecărui candidat înscris în cursă, după propriile considerente.

Sursa: http://actualitati.md/sites/default/files/mainphotos/hjo.jpg

Entuziasmul participării la prezidenţiale a antrenat 24 candidaţi, cu drept de a candida, în cursa pentru semnături, în rezultatul căreia doar 12 candidaţi au trecut de prima etapă. Voi analiza în funcţie de poziţia în buletinul de vot al candidaţilor.

Marian Lupu, lider PDM. Avînd în spatele lui un partid cu cca 50 mii membri, şi promovînd o poziţie pro-UE, acesta mizează pe sprijinul lor şi a societăţii pro-europene. Deasemenea, fiind oficial de doctrină social-democrată, baza electorală a candidatului o reprezintă şi simpatizanţii acestei doctrine. Partid de centru-stânga.

Mihai Ghimpu, liderul PL. Baza electorala o constituie cei cca 20 mii membri. Declarîndu-se partid pro-european şi unionist, acesta mizează şi pe sprijinul populaţiei unioniste din RM. Cu toate acestea lansarea candidaturii sale s-a efectuat la Iaşi, în România. Partid de dreapta.

Iurie Leancă, liderul PPEM. Baza electorală o constituie cei cca 8.000 membri. După doctrină, partidul pe care îl reprezintă e considerat a fi conservatorist, iar mesajele politice promovate se afişează a fi pro-europene. Partid de centru-dreapta.

Andrei Năstase, liderul PDA. Baza electorală o constituie cei cca 10 mii membri. După doctrină, partidul se consideră a fi de tip social-liberal, iar mesajele electorale anti-guvernamentale, şi anti-liderii Partidului Democrat, sunt promovate pentru a obţine voturi de la populaţia nemulţumită. Partidul se poziţionează în centrul eşchierului politic.

Inna Popenco, reprezentant al Mişcarea social-politică “Ravnopravie” (MR). Baza electorală o constituie cei cca 4.000 membri. După idiologie oficială, partidul se consideră a fi  pro-Rusia, simpatizează separatismul Transnistrian. O altă atenţie electorală este aţintită spre Orhei, unde liderul MR deţine funcţia de primar. Partid de centru-stânga.

Dumitru Ciubaşenco, reprezentant PN. Baza electorală o constituie cei cca 2.000 membri. Candidatul se bazează pe sprijinul simpatizanţilor liderului PN, Renato Usatâi, şi cel al populaţiei pro-Rusia. Partidul după doctrină susţine a fi de tip conservator, eurosceptic. Partid de centru-stânga.

Maia Sandu, lider PAS. Baza electorală o constituie cei cca 7.000 membri. Se bazează pe sprijinul populaţiei pro-europene, fiind susţinută şi de foştii colegi din PLDM. Partidul după doctrină se consdideră a fi social-liberal. Partid de centru-dreapta.

Igor Dodon, lider PSRM. Baza electorală o consituie cei cca 9.000 membri. Se bazează pe sprijinul populaţiei pro-Rusia, şi pe cea anti-unioniste. Partidul susţine a fi după ideologie de tip social-democrat, eurosceptic, naţionalist de stânga. Partid de extremă stânga.

Silvia Radu, candidat independent. Baza electorala nedefinita, se afişează a fi un candidat al tuturor categoriilor sociale, etnice, religioase.

Maia Laguta, candidat independent. Fiind activist civic, candidatul se bazează pe populaţia care o simpatizează din acea postură. În 2011 a candidat la funcţia de primar al municipiului Chişinău din partea Partidului „Patrioţii Moldovei” cumulând 0.2 % ceea ce reprezenta 699 voturi.

Ana Guţu, lider Dreapta. Baza electorală o constituie membri Partidul Dreapta (PD), necunoscut. Se bazează pe sprijinul populaţiei unioniste. Partid de extremă dreapta.

Valeriu Ghileţchi, candidat independent. Baza electorală fiind susţinătorii fostului său partid- PLDM, şi cel al Uniunii Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste din Moldova. A mai candidat în 2001 la alegerile parlamentare anticipate în calitate de candidat independent la funcţia de deputat în Parlamentul RM. 

De ce anume panglica Sf. Gheorghe ?

Vad pe facebook multa lume revoltata de faptul ca multi concetateni utilizeaza panglica Sf.Gheorghe pe haine, masini, fotografii sau alte lucruri, atribuind acest lucru propagandei rusesti, devenind chiar agresivi in demonstrarea acestui lucru, însă care dupa opinia mea e o prostie mare. Daca omul doreste sa poarte acest accesoriu lasa sa-l poarte, pentru  faptul ca pe unii ii deranjeaza, acesta e utilizat mai cu amploare intradins, stiu asta pentru ca seamana si cu modul meu de a fi, a realiza.

De aceea nici nu sunt deacord cu ei. Daca toti l-ar identifica ca un accesoriu, acesta treptat va deveni un accesoriu, si nu o miscare propagandistica.

Bine daca am merge pe calea unei demonstratii, iar Rusia ar decide ca urmatoarea miscare propagandistica sa fie utilizarea tricolorului insotit de mesaje pro-ruse, ce va fi atunci? Vor aparea aceiasi tineri care vor condamna tricolorul, pentru ca realizeaza dorinta cotropitorului ? E o mare prostie aceasta ura care o dezvolta intre noi o simpla panglica, care nu poarta nici o vina pentru modul cum e ea utilizata.

Daca am forma o societatea bazata pe ura fata de est sau vest unde vom ajunge ? Asta nu inseamna ca nu trebuie sa fim alerti, dar sa nu ne lasam distrasi de o panglica nevinovata, pe cind chestii reale stau si ameninta siguranta acestui stat mult mai tare.

E doar o simpla panglica. Nu o transformati in ceva in ce a dorit cineva sa o faca.

Nu vin americanii să ne ocupe, în 1991 a avut grijă altcineva să o facă

Vai ce drăguț, filiera anti-europeană, pro-rusă se îngrijorează de pericolul defilării tehnicii militare americane de 9 mai în Piața Marii Adunări Naționale, aducînd mențiuni despre ”pericolul” pe care acesta îl v-a aduce Republicii Moldova, creînd o zonă de tensiune de-a lungul ”zonei tampon”. 

Astfel pericolul moscovit, care e cu mult mai real, fiind situat în toți cei 25 ani de independență în coasta tinerei Republici, este combătut de niște forțe ”necunoscute”, din motive oarecum evidente, de pericolul american. De parcă atunci cînd o armată străină survolează teritoriul tău, împușcă cetățenii tăi la o presupusă vamă care nu ar trebui să existe, atunci ești liber, iar lucrurile trebuie lăsate așa cum sunt ?

Demisiile: normă sau excepție în RM ?

Schimbarea e o față mai bună  a ceea ce a fost !

       Miroși schimbarea, o vezi, o simți, ea totuși există. Spre deosebire de chinezi, moldovenilor le e prielnică schimbarea, cel puțin unora. E rea sau bună această schimbare - e preamatur să ne opinăm. Cert e că stejarul sa uscat de mult, iar ghindele încep a cădea împreună cu frunze pînă în vîrful „copacului” chiar dacă cu întîrziere. Prevestește asta un nou sezon mai bun în această primăvară, sau e doar un proces normal de descompunere a copacului bolnav ?

Primele schimbări!

   Începutul stă totuși la baza tuturor începuturilor. Singurul lucru stabil fiind schimbarea, doar ea experimentează trecerea tuturor fazelor printr-o fază. Iar lucrurile se mișcă din interior., nu din sus în jos, nu din jos în sus, dar din sus și din jos luat la unison. Ceea ce e prevăzut ca schimbare de regim e în realitate schimbare de jucători. Ca să înțelegem noi nu am avut un joc rău, doar că jucătorii au fost la un nivel prost. Desigur că din media auzim cum capetele cad fără ca sabia să fie scoasă din teacă, dar ceea ce nu se aude e că tot organismul e supus unor schimbări. Iar culmea, otrava cu care s-au autoservit, e aceea care le este servită pentru realizarea schimbării.

        Crescut într-un regim nu poți să te hrănești din altul, crescut în afara regimului e cu mult mai ușor de adaptat. Mulți văd faptul că noul grădinar e de vină pentru schimbare, poate și au dreptate, dar nimeni nu e de vină că ei singuri sau copt, pînă cînd sau ars. Foamea de mai mult, alimentată de teama de a nu rămîne flămînd a dus la supraponderarea  organismului. Corupția a dus la supraponderarea și a acestui stejar.

Trecînd la realitățile existente! 

       Mai pe scurtJ luna februarie a însemnat pentru RM căderea ghindelor, întîrzierea din octombrie-noiembrie  a avut loc cu toate că atunci a căzut prima ghindă. Căderea ghindei regale, a cauzat un haos printre celelate, care nu aveau de unde prezice viitoul acestui scenariu. Nu se aude încă de demisionări. Șansa de a mai putrezi în copacul pe care-l dețin încă era mare, concursul grădinarilor de asemenea era pe măsură. Dar odată ales, pentru a putea concura cu alți grădinari acesta este nevoit de a face ordine în propria grădină. Februarie e norocosul care va asista la căderea marelui Stejar. E prima dată cînd i se rup rădăcinile, pînă acum avea doar crengi rupte.

Retrospectivă asupra situației politice din Moldova de la locale spre prezidențiale

Anul 2015 a fost unul cu totul și cu totul deosebit atît pentru cetățenii Republicii Moldova cît și pentru instituțiile de presă din țară, care au avut parte de subiecte de la picante la mai puțin picante privitor la politica și politicienii moldoveni. 

sursa: https://www.pnp.ru/upload/uploaded_image/2015-05-25/Parlament-Moldo_0a4726.jpg

          Cursa pentru alegerile locale din vara anului 2015 a deschis o luptă acerbă între  partidele politice care aveau ca scop principal, obținerea celui mai bun scor electoral pe țară.

          Cel mai important eveniment care a afectat sistemul politic din Moldova a fost demisionarea Guvernului Gaburici. Pe 4 iunie 2015 Chiril Gaburici a prezentat raportul de activitate a Guvernului pentru primele 100 de zile, iar la 12 iunie, în cadrul unui briefing de presă, Chiril Gaburici și-a anunțat demisia din funcția de prim-ministru al Republicii Moldova, încheindu-și mandatul la doar două zile pînă la alegerile locale organizate de către CEC. În presă vehicula ideea că această demisie înainte de locale a avut un scop politic bine determinat, și că nu a fost o coincidență între aceste două evenimente, amintim că la 6 iunie 2015 C. Gaburici a înaintat o listă de revendicări, iar în cazul în care acestea nu vor fi îndeplinite în decursul a 100 de zile , își dă demisia. 

http://sputnik.md/society/20151030/2757522.html

Întrebare pentru susținătorii Maiei Sandu

Ce vrea Maia Sandu cu adevărat ?

sursa: zdg.com

Început Toamna 2015: Maia Sandu susține Platforma Demnitate și Adevăr, încă nu se aude nimic despre anticipate, cerinţele nu sunt legate de anticipate, cerinţele sunt moralizatoare pentru protestatari, aceștia se adună cu zecile de mii.

Sfîrșit Toamna 2015: Platforma DA decide să se transforme în partid politic, Igor Boțan condamnă aceste acțiuni, mișcare pierde din intensitate, mai mulți analiști condamnă această decizie, Maia Sandu încet se retrage, nu putea risca ca Partidul DA să-i scadă din imagine ei.

Început Ianuarie 2016: după tentativa eșuată de constituire a unui nou Guvern Sturza II, Partidul DA decide să reia acțiunile de protest, reușește să strîngă cîteva mii de oameni,cerințile nu mai sunt cele care erau, deja nu mai doreau miliardul dar doar alegeri anticipate, cred că a fost influențată de pierderea pe frontul Sturza, Maia Sandu decide să-și facă propriul Partid politic, PAS

Sfîrșit Ianuarie 2016: Partidul DA dorește enorm de mult anticipate, după ce au făcut front comun cu Usatîi și Dodon, ironic fiind numiți mișcarea NUD, Maia Sandu nu mai dorește anticipate, nu după vizita ei din România la Traian Băsescu, cel puțin nu pînă la toamnă, cu toate că încă nu are un partid politic constituit.

Ce va vrea Maia Sandu în continuare?