Un articol despre tot şi despre nimic.

Mi-am adus aminte că am blog, și asta chiar dacă nu sunt blogher, nu că m-ar opri acest fapt din a scrie, mereu m-am regăsit în această ocupație, de mic când începeam încet-încet să deslușesc acest meșteșug. Dar oricum ai nevoie de un subiect pentru a scrie ceva. Dar ce subiect poate fi mai important decât viața. Asta nu înseamnă că voi scrie despre viață, nu înseamnă chiar nimic, viața este trăită, nu scrisă. Dar totuși trebuie să existe un motiv pentru care să-ți înșiri cuvintele pe hârtie, chiar dacă e ceva iluziv, şi chiar dacă asta nu e hârtie.

Pierdut în explicaţia de a scrie, totuşi uit că mi-am propus să scriu la temă, mă simt ca un copil pus să răspundă laun subiect, dar care nu s-a pregătit îndeajuns să îl însuşească, de ce ? deoarece a avut o săptămână grea, o săptămână în care a încercat să reziste unor tentaţii, o săptămână în care a încercat să se menţină departe de vicii, dar care are prieteni care să îi amintească că mai trebuie de revenit la ele. Oricum asta ne caracterizează. Nu ceea ce facem corect, dar ceea ce greşim. Greşelie ne sunt mai mult apreciate decât lucrurile realizate corect. Dar ce înseamnă asta ? să ne plângem de milă ? nu, trebuie să ne depăşim fobiile şi să pătrundem în adevărata esenţă a lucrurilor.

Deci, după cum v-ţi dat deja seama, acest articol, dacă putem să îl numim articol e despre tot şi despre nimic. De ce este despre tot ? deoarece stă la baza ideilor pe care vreau să le comunic. De ce e abstract şi despre nimic? pentru că nu se referă la nimic concret.

Apreciem deobicei lucrurile care nu sunt definite, lucrurile schimbătoare, ideile nonfixe, deoarece ele permit evidenţierea a ceea ce eşti, a ceea ce ştii, a ceea ce reprezinţi, iar oricât de fixă nu ar fi o idee, nu înseamnă că acea idee e corectă. Înseamnă că nu a apărut o persoană care întradevăr să o contrazică.

Aşa că să zicem acesta este un articol de început. Început a ceva într-o lume dezamăgită de ceva. Eu m-am pierdut în orice caz în descriere, poate o să mă gândesc ce am vrut să spun prin asta, sau poate că nu. Nu asta contează, şi nu - nu judec eu ce contează, eu judec doar ceea ce contează pentru mine.