 |
| http://www.timpul.md/uploads/modules/news/2013/08/47508/658x0_3297958539_18129a484c_o.jpg |
Viceprim-ministrul
Gheorghe Bălan a participat la 19 iunie, la mitingul de comemorare a
evenimentelor tragice, care au avut loc acum 25 de ani și s-au soldat cu jertfa
voluntarilor satului Varnița pentru a apăra independenţa și integritatea
teritorială a Republicii Moldova.Evenimentul a fost organizat la Memorialul
eroilor din satul Varniţa, raionul Anenii Noi.
Sursa gov.md
Ziua de 19 iunie, va rămâne în
istorie drept una din cele mai sângeroase zile ale tânărului stat Republica Moldova.
După mai multe provocări din partea
separatiştilor din stânnga Nistrului, în plin război (declanşat la 02 martie
1992), pe 19 iunie 1992, comandantul grupului de informaţii speciale din
Transnistria (GRU), maiorul Igor Ermakov este reţinut de către poliţia
Republicii Moldova. Focuri de armă au fost trase, oameni din ambele tabere au
murit. Maiorul a fost transportat la comisariatul de poliţie din oraş. Împuşcăturile
însă au atras atenţia rebelilor, iar ziua de 19 iunie avea să devină începutul
celei mai sângeroase bătălii din cadrul Războiului de pe Nistru.
Iuri
Kostenko, comandantul batalionului doi Tighina, nu a ascuns niciodată: primise
ordin să atace secția de poliție a RM de la Ștefan Chițac. Referitor la
Iuri Kostenko, colonelul Mihail Bergman primul a
povestit despre el, cum a uzurpat puterea la Tighina, lua mită de la puşcăriaşi
şi îi înarma, tortura oamenii şi, având călăi plătiţi, a ucis personal peste o
sută de oameni.
Ştefan
Chiţac, originar din România, judeţul Cernăuţi (n.1933 – d.2011), a fost
un general sovietic, unul din fondatorii armatei RMN, formând primele unităţi
militare transnistriene, ala numitele „gărzi republicane”.
Operaţiunea
sa desfăsurat sub pretextul eliberării maiorului Kostenko, însă întâmplător sau
nu, nu cred în coincidenţe, Igor Smirnov președinte
al autoproclamatei republici separatiste, Vladimir Antiufeev, general rus, originar din Transnistria, șef al KGB-ului
transnistrean în 1992, actual viceprim-ministru al auto-proclamatei Republici Populare Donețk,
şi alte „oficialităţi” se aflau în acea zi la Tighina. Orașul a fost cuprins de
flăcări până pe 22 iunie. Peste 1.200 de
gardiști și cazaci au atacat comisariatul de poliție din oraș, ajutați de
tancurile și personalul Armatei a 14-a. La orele șase dimineața au încercat să intre în
Tighina șase tancuri. De unde, peste noapte, făcuse rost de șase tancuri cu
echipaje într-un timp așa scurt fără ajutor extern ? Între timp presa și
autoritățile ruse acuzau RM, de agresiune şi ameninţau că Armata Rusă o să
riposteze dacă trupele de poliţie a RM nu se retrag, asta de parcă armata rusă
nu era deja prezentă la Tighina, prin intermediu Armatei a 14-a şi a corpului
de ofiţeri ruşi.
Presa rusă relatează şi acum: ”Masacrul comis de fasciștii româno-moldoveni s-a
soldat cu moartea a circa 700 de pridnestrovieni, peste 1300 de oameni au fost
răniți. Peste 100 000 s-au refugiat. [Un oraș cu o populație de 91 000 a
înregistrat peste 100 000 de refugiați!?]. Au fost distruse în întregime sau
parțial peste 130 000 de case, practic toate instituțiile sanitare și de
învățământ. Au fost prădate sau distruse circa 50 de întreprideri. Au trecut
deja 25 de ani, dar autoritățile Moldovei nici până astăzi nu și-au cerut
iertare de la poporul Pridnestroviei și, în particular, de la locuitorii
orașului Bender, și nu recunosc măcelul pe care l-au înfăptuit. Difuzați! Să nu
dăm uitării! Ziua memoriei și durerii! Ziua tragediei de la Bender!”
Manipulare
perfidă din partea lor. Însă noi nu uităm, nu iertăm!
Respect
celor care şi-au dat viaţa şi celor care au luptat pentru apărarea acestei
ţări.
