Ei vor rămâne eroi pe veci!!!

http://www.timpul.md/uploads/modules/news/2013/08/47508/658x0_3297958539_18129a484c_o.jpg

Viceprim-ministrul Gheorghe Bălan a participat la 19 iunie, la mitingul de comemorare a evenimentelor tragice, care au avut loc acum 25 de ani și s-au soldat cu jertfa voluntarilor satului Varnița pentru a apăra independenţa și integritatea teritorială a Republicii Moldova.Evenimentul a fost organizat la Memorialul eroilor din satul Varniţa, raionul Anenii Noi.

Sursa gov.md

Ziua de 19 iunie, va rămâne în istorie drept una din cele mai sângeroase zile ale tânărului stat Republica Moldova. 

După mai multe provocări din partea separatiştilor din stânnga Nistrului, în plin război (declanşat la 02 martie 1992), pe 19 iunie 1992, comandantul grupului de informaţii speciale din Transnistria (GRU), maiorul Igor Ermakov este reţinut de către poliţia Republicii Moldova. Focuri de armă au fost trase, oameni din ambele tabere au murit. Maiorul a fost transportat la comisariatul de poliţie din oraş. Împuşcăturile însă au atras atenţia rebelilor, iar ziua de 19 iunie avea să devină începutul celei mai sângeroase bătălii din cadrul Războiului de pe Nistru.

Iuri Kostenko, comandantul batalionului doi Tighina, nu a ascuns niciodată: primise ordin să atace secția de poliție a RM de la Ștefan Chițac. Referitor la Iuri Kostenko, colonelul Mihail Bergman primul a povestit despre el, cum a uzurpat puterea la Tighina, lua mită de la puşcăriaşi şi îi înarma, tortura oamenii şi, având călăi plătiţi, a ucis personal peste o sută de oameni. 

Ştefan Chiţac, originar din România, judeţul Cernăuţi (n.1933 – d.2011), a fost un general sovietic, unul din fondatorii armatei RMN, formând primele unităţi militare transnistriene, ala numitele „gărzi republicane”.

Operaţiunea sa desfăsurat sub pretextul eliberării maiorului Kostenko, însă întâmplător sau nu, nu cred în coincidenţe, Igor Smirnov președinte al autoproclamatei republici separatiste, Vladimir Antiufeev, general rus, originar din Transnistria,  șef al KGB-ului transnistrean în 1992, actual viceprim-ministru al auto-proclamatei Republici Populare Donețk, şi alte „oficialităţi” se aflau în acea zi la Tighina. Orașul a fost cuprins de flăcări până pe 22 iunie.  Peste 1.200 de gardiști și cazaci au atacat comisariatul de poliție din oraș, ajutați de tancurile și personalul Armatei a 14-a.  La orele șase dimineața au încercat să intre în Tighina șase tancuri. De unde, peste noapte, făcuse rost de șase tancuri cu echipaje într-un timp așa scurt fără ajutor extern ? Între timp presa și autoritățile ruse acuzau RM, de agresiune şi ameninţau că Armata Rusă o să riposteze dacă trupele de poliţie a RM nu se retrag, asta de parcă armata rusă nu era deja prezentă la Tighina, prin intermediu Armatei a 14-a şi a corpului de ofiţeri ruşi.

Presa rusă relatează şi acum: ”Masacrul comis de fasciștii româno-moldoveni s-a soldat cu moartea a circa 700 de pridnestrovieni, peste 1300 de oameni au fost răniți. Peste 100 000 s-au refugiat. [Un oraș cu o populație de 91 000 a înregistrat peste 100 000 de refugiați!?]. Au fost distruse în întregime sau parțial peste 130 000 de case, practic toate instituțiile sanitare și de învățământ. Au fost prădate sau distruse circa 50 de întreprideri. Au trecut deja 25 de ani, dar autoritățile Moldovei nici până astăzi nu și-au cerut iertare de la poporul Pridnestroviei și, în particular, de la locuitorii orașului Bender, și nu recunosc măcelul pe care l-au înfăptuit. Difuzați! Să nu dăm uitării! Ziua memoriei și durerii! Ziua tragediei de la Bender!”

Manipulare perfidă din partea lor. Însă noi nu uităm, nu iertăm!

Respect celor care şi-au dat viaţa şi celor care au luptat pentru apărarea acestei ţări.